50

Îngerul de pază așterne un țol de cordele pe iarba malului Moldovei. Ne așezăm. Desfac palma dreaptă. Linia vieții se zbate în culori vii. Îngerul cântă încet. Simt arsură și binecuvântare.
-Te doare?, Frate Om, întreabă îngerul de pază.
-Nu mă doare, Frate Înger, răspund uimit și plin de speranță..
Îngerul cântă. Melodia urcă spre Cer și mângâie sufletul tatălui meu, apoi sufletele celorlalți Dorneni plecați dincolo de albastru și aduce adiere curată de vânt neprihănit, prietenilor mei din tinerețe și tuturor celor care măcar pentru o clipă au simțit că mă iubesc.
Îngerul cântă. Apa sacră a Moldovei cântă împreună cu el, iar Domnul îmi strigă numele. Pentru a cincizecea Toamnă. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-1 octombrie/2018