MĂLINI-Volumul II-Capitolul 1

Pe șosea trec două faetoane încărcate cu lucernă . Calul care trage primul faeton fornăie și primește câteva bice pe spinare de la stăpânul său. -Las’ cî ti giugănesc eu sâmbâtî șî n-ai sî mai ai tu airi di aiestea, îi strigă omul cocoțat pe uriașa movilă vegetală. Scot tărăboanța din șopron și o parchez în fața prundișului rămas după ce a fost cârpită aleea de asfalt. Ar trebui să car prundișul sub cerdac și în felul acesta să astup gropile făcute de ploaie sau de scalda găinilor. Ridic prima… Citeste continuarea →

ÎMBRĂȚIȘARE DE TAINĂ

umanul este hotarul dintre vinovăţie şi defetism dumnezeu ucide martorul direct al fracturării cinicului şi lasă de planton ipotezele pesimiste imperativele însoţesc cronologia stigmatelor iubirea noastră este asimilată unei capturi de război nivelul de compasiune al îngerilor depresurizează îmbrăţişarea de taină sub ploaia otrăvită a ochilor divini acceptăm morfemele superficialităţii Eduard Dorneanu Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

Mălini-20 Iunie/2017

Miez de noapte la Mălini. Îmi amintesc că acum tare mulți ani, tot pe 20 iunie, stăteam în cerdac alături de prietenii mei Marko și Sasha. Beam vin roșu și vorbeam despre viață și moarte: -Când o să îmbătrânesc , vreau ca Domnul să mă transforme într-o păpădie, a spus Marko. -Pe mine să mă transforme, într-un vișin, a spus Sasha. -Da, și eu vreau într-un vișin, m-am răzgândit, a răspuns Marko. Să veghem ogorul lui Eduard. Prietenii mei au murit tineri, foarte tineri. Am pus numele lor celor doi… Citeste continuarea →