NOUL ARGUMENT

iarna a murit zăpada de pe rănile mele s-a topit dureros o stare cataleptică duce demonii smeriţi ai noului argument în camuflajul verde al pădurii râul ocoleşte premoniţiile pseudocriştilor memoria astrală a oamenilor-pietre frustrările cumulative ale celor care nu au găsit camera iluminării divinaţia mută crucile de pe mormintele târfelor ucise în singurătatea drumurilor dincolo de întunericul cabalistic al oracolului Eduard Dorneanu Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

CÂRPE MURDARE

papa apaticul contratenor al universului e protestul muribundului cântat cu voce depresivă pseudo-blasfemia merită un vot sau o cărămidă învelită în cârpe murdare juriul format din pensionari damnaţi capace de canal şi pergamente agnostice desparte în propoziţii bolnave credinţa fum alb fum negru contradicţia în vers nu poate curăţa grajdurile lui augias vocea papei coboară în uterul uscat al infernului nihil sacrum Eduard Dorneanu Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

VIZIUNI EXTATICE

Pornesc de lângă cioata vișinului bătrân Miroase a fum Ca să îmi treacă de urât fredonez primele acorduri Ale cântecului ,,the man who sold the world’’ Pe tălpile bocancilor se lipesc bucăți de ziare Arse pe margini Drumul e greu în jurul meu statuile putrezesc diavolul ridică moschei salafisme și bordeluri În care se vând femei neîncepute și mere caramelizate Am ajuns în oradour-sur-glane Aici rugăciunea este un exercițiu demodat Carnea oamenilor morți își schimbă prețul de referință La fiecare bătaie de inimă părăsită Intru în casa ioanei Buon giovedi… Citeste continuarea →

FRUCTUL ASCUNS

Lipsesc șaișpe cartușe Din încărcătorul pistolului mitralieră Nu am cu cine vorbi Ioana e beată Nu am semnal la telefon Beatrice are nările albe albe și vorbește cu micul cactus afară toamna vindecă ogorul de pașii umbrelor fluxul de energie activează karma colectivă și camera se umple cu sângele alb izvorât din ochii și sfârcurile femeilor vreau să plec mi-e poftă de ginul îndoit cu sânge rămas nebăut în casa concubinelor ies afară alături de ioana cine întreabă ea cine naiba mă atinge cu limba și degetele pe sâni nu… Citeste continuarea →

FORNICAȚIE

palmele ioanei se odihnesc pe șoldurile mele e o nouă zi a recunoștiinței gemetele noastre nasc puncte cuantice suntem binecuvântați pentru fiecare introspecție morganatică nu e nevoie de accesorii nici de promisiuni hipersensibilitatea se câștigă prin dureri compensatorii palmele ioanei se încălzesc apoi lasă loc buzelor le privesc cum urcă și coboară lacome ude senzuale simt buzele ioanei palmele ioanei și bătăile de inimă ale unei regine mă ridic și îi cer ioanei să se așeze cu fața la sfântul altar voi asocia imaginea ei cu dulceața flagelării lovesc pe… Citeste continuarea →