GOTHIC 28

dimineaţa de vineri naşte verbe orfane şi copaci desfrunziţi. Styxul se revarsă în camera mea. plutesc în nesfârşita lui tristeţe alături de oameni şi lucruri care nu mai sunt. dorinţa mea se revarsă pe ţărmul tău pământul mă primeşte dezbrăcat de ierburi, setea de noi îmi deschide ochii, palmele, sufletul. sălbatică chemare e dragostea ta.

IRENE

ne-am reîntâlnit întâmplător la funeraliile unui om de care nu auzise nimeni. purtai mănuşi fără degete. Hai nu mai râde aşa de mine, multă lume are mănuşi ca ale mele. îmi placea să o necăjesc întrebând-o tot felul de aiureli, eram curios cum işi poate încălzi mâinile pe pielea mea dacă poartă mănuşi fără degete. […]

DEPARTE DE TROIA (ziua 49)

Noaptea sfântă ne cheamă la rugăciune. Ploile sunt zăvorâte în labirintul durerii, iar Moartea ia locul speranţei în cutia Pandorei. Dumnezeu deschide cerurile, iar strămoşii rostesc cuvintele sacre odată cu noi. Albastrul e mai pur ca oricând, focul mai sacru iar iubirea este cu adevărat iubire. Anul acesta suntem mai puţini camarazi ca oricând. Stăm […]