47

Domnul mi-a strigat numele Pentru a patruzeci și șaptea Toamnă Mă plimb desculț prin livadă Alături de îngerul de pază Adunăm roade căzute în noroi și acoperim răni albastre un măr de la fratele pom oblio o nucă de la fratele pom sibil un măr de la Ioana mărul ionatan alt măr de la fratele pom fiindcă și încă un măr de la Helga mărul de pe hat eduard eduard eduard domnul mi-a strigat numele plouă alerg prin noroi împreună cu îngerul de pază repede spune el să punem undeva… Citeste continuarea →

Mălini – 29 septembrie/2015

Plouă. Un stol de păsări mici, verzi poposesc în verdele Reginei Tuia și se ospătează cu semințele coapte ale pomului. Le privesc din cerdac și zâmbesc. -Eduard!, trebuie să culegi strugurii. E mama. Ea știe rostul la tot ce crește, respiră și visează în jurul casei noastre. -Plouă. Cum să strâng strugurii pe ploaie? -Ți se pare cumva că e potopul și nu mai poți face treabă? -Ei, nici chiar așa. -Tocmai. Zâmbesc. Păsările au plecat. Pe șușă trece un faeton încărcat cu harțapele. Plouă. Mă așez pe băncuța de… Citeste continuarea →

O FEMEIE ÎNTUNECATĂ

sofia locuieşte într-un apartament tapetat cu oglinzi întunecate la telefonul argintiu ea comunică doar cu femeile cărora le dăruieşte hainele pe care ea nu le poate îmbrăca noua formă de hedonism abandonează raţiunea ca pe un copil nou născut sub scara unui bloc pentru un timp s-a lăsat de fumat vrea neapărat ca la întâlnirile de miercuri seara să se poată lăuda fumătoarelor înrăite oricum boala îi macină încheieturile lingvistice excesul de imaturitate înlocuieşte afecţiunea simulată oglinzile se sparg una câte una cioburile se înfig în tablouri femeia plânge şi… Citeste continuarea →